Nun, Gimel, Hei, Shin. Pe fiecare dintre cele patru laturi ale titirezului (dreidel), e desenată o literă. Nun înseamnă nisht, adică nimic. Gimel înseamnă gantz, adică totul. Hei înseamnă halb, adică jumătate. Iar shin înseamnă shtel, adică plătește. Se poate juca în doi sau oricâți, în cele opt seri când Hanuka mai adaugă câte o lumânare în sfeșnic.
Rabbi Lempel a adus un pumn de bănuți din ciocolată și învârte primul.
-I-ai văzut cum dormeau pe ei ramoliții din Organizația pentru Cooperare Islamică, în ședința extraordinară din Istanbul? Bietul ErdoÄŸan…
-Râzi tu, Rabbi…
-Nu mai râd. Sultan ErdoÄŸan își freacă mâinile de bucurie, în timp ce noi învârtim titirezul. Pe cei din Organizația pentru Cooperare Islamică i-a convocat să vadă dacă mai trăiesc, să știe toată lumea că îi poate chema la ordine când vrea iataganul lui. America și-a pierdut rolul de mediator, Arabia Saudită nu mai are obraz în fața sunniților.
-Dacă prințul moștenitor Muhammad bin Salman, MBS, n-ar fi vrut să facă paradă, înțelegerile secrete cu Israelul, negate cu obstinație de ambele părți – cum altfel? – ar fi rămas simple speculații conspiraționiste.
-Nebunia pe mediile de socializare a apărut doar când s-a aflat că ordinul dat presei din Regat a fost să facă ciocul mic cu Ierusalimul.
-Ce crezi că au discutat cei doi băieți, Jared Kushner și MBS, ore întregi, la Riyadh, în spatele ușilor închise?
-Afaceri.
-Vrei să spui: Marea Afacere a Secolului.
-Marea Afacere a Secolului, cum îi spune Trump, nu e rezolvarea problemei israeliano-palestiniene. Marea Afacere a Secolului e cum l-a îmbrobodit Bibi pe el.
-Și cei doi băieții? N-au conspirat ei să răstoarne lumea?
-O răstoarnă Bibi, din greșeală. Cu Lahav 433 în coaste și cu trei dosare de corupție pe masă, s-a grăbit. In februarie, la Casa Albă, i-a povestit proaspătului președinte și mâncător de musulmani, cu farmecul lui geopolitic irezistibil, că e momentul, ca după nici două luni de la instalare, să se gândească la cum va rămâne în cartea de istorie. Știa deviza lui Trump: „Think Big!”. Și i-a propus să rezolve ceea ce n-au reușit predecesorii săi: să aducă pacea în Orientul Mijlociu. Repede, fiindcă pentru Bibi ticăia ceasul. Cum the fuck să fac? l-o fi întrebat Trump. Păi, uite cum faci: tai nodul gordian – ne dai Ierusalimul etern și indivizibil. Și ce-o să zică lumea islamică? a bâiguit Trump. Nu există lume islamică, există niște state, iar Israelul e, mai nou, prieten cu ăla care trebuie.
-„We have to look for new ways, new ideas on how to move peace forward. And I believe that the great opportunity for peace comes from a regional approach from involving our newfound Arab partners in the pursuit of a broader peace and peace with the Palestinians”.
-Exact. Conferința de presă comună din 15 februarie, engleza americană impecabilă a lui Netanyahu. Cu alte cuvinte: nu sunt doar zvonuri, suntem pe mână cu saudiții, „our newfound Arab partners”. Așa că, măi dragă prietene Trump, n-ar fi rău, ba ar fi chiar foarte necesar să faci o vizită grandioasă în Orientul Mijlociu și începi cu Arabia Saudită, din două motive. Unu: Casa Saud trebuie să le arate dușmanilor că au cel mai puternic prieten din lume. Doi: tu ai ocazia să arăți că nu-i urăști pe musulmani, mă rog, nu chiar pe toți. Joci dansul săbiilor, pe urmă treci pe la noi să-ți mai povestesc. În sinea lui, Bibi se hotărâse: îl duc la Ierusalim și-i explic de ce trebuie să să-l declare al nostru din veac în veac și pentru toți veci. Devin erou național – un erou național nu poate fi târât în Justiție pentru găinării. De furia palestinienilor ne ocupăm noi, de vecinii noștri stresați se ocupă saudiții. Alor mei le-am dat Ierusalimul, nu pot sărbători 70 de ani de statalitate cu mine-n pușcărie!
– Să nu se fi gândit nici o clipă că vor profita rușii? Că se va aripa ErdoÄŸan? Greu de crezut, Rabbi.
– S-a gândit că, după ce îi aruncă pe palestinieni în Iordania…
– Peste cadavrul regelui Abdullah al II-lea.
– Peste, dacă trebuie. S-a gândit că, după ce îi azvârle pe palestinieni în Iordania, o rezolvă cu turcii și rușii, mai ușor decât cu poliția anti-corupție. Pe 6 noiembrie, prințul moștenitor l-a chemat pe bătrânul Abbas la Riyadh (asta nu cred că era în plan, a vrut băiatul să se dea mare): Accepți proiectul de pace american sau demisionezi! Care proiect? Te sună Trump pe 5 decembrie.
– Dacă Abbas – sărmanul, blajinul urmaș al lui Arafat – pleacă, în secunda doi, în locul lui, vine un extremist turbat.
– Apoi, a explodat bomba: Yisrael Katz, un greu în zona de intelligence a guvernului Netanyahu, a recunoscut, la Canal 10, la nici 24 de ore după anunțul lui Trump, că președintele a avut lumină verde din partea „țărilor arabe”. În zilele următoare, ziarul online Elaph a confirmat, din surse israeliene, că țările arabe erau… Arabia Saudită. Cam asta-i povestea. E rândul tău.
– Nun!
– Shin!